Liliana Cira-Niculescu, Timișoara în plăci comemorative

 

Această lucrare prezintă punctele de inscripţionare a memoriei în spaţiul public, plăcile memoriale din Timişoara. O parte dintre acestea consemneaza momente importante din istoria orasului. Astfel, în Piaţa Unirii există o dală ce are încrustată fosta Cetate a oraşului, Bastionul.

Între 1715 – 1716 Casa de Austria în alianţă cu Imperiul Rus, reia ofensiva împotriva Imperiului Otoman sub comanda prinţului Eugeniu de Savoya. La 13 octombrie 1716 prinţul Eugeniu de Savoya “eliberatorul” pătrunde în oraş. Războiul a continuat până în 1718, când pacea semnată la Passarovitz (Pojarevaţ) a consfinţit inaugurarea stăpânirii habsburgice în întreg Banatul, dar şi (până în 1738) a Olteniei şi Serbiei de Nord.

Trecerea lui Alexandru Ioan Cuza prin acest oraş în drumul său către exil este mentionata la intersecţia străzilor Eugeniu de Savoya cu Augustin Pacha.

La mijlocul anului 1919, Banatul devine o „zonă fierbinte” a Europei şi va ocupa un loc distinct în dezbaterile Conferinţei de Pace de la Paris. Se hotărăşte dezmembrarea acestei provincii. Unităţile militare sârbe vor părăsi teritoriul ocupat din Banat la 27 iulie 1919. În 28 iulie 1919, dr. Aurel Cosma, numit prefect al judeţului Timiş-Torontal de către Districtul Dirigent, decretează preluarea puterii şi instalarea administraţiei româneşti. La 3 August 1919 îşi fac intrarea solemnă în oraş unităţile Armatei Române.

De un incontestabil merit este şi placa de pe strada Timotei Cipariu, ce readuce în memoria tuturor faptul că în 15 decembrie 1989 Laszlo Tökes – un preot reformat de la Timişoara a pornit Revoluţia contra sistemului socialist, contra lui Ceauşescu. Placa, deşi este scrisă în limba română şi sârbă, este semnată de UDMR.

Acelasi eveniment – al Revoluţiei din 1989 este evocat şi de placa comemorativă din B-dul Revoluţiei din 1989, de pe clădirea Palatului Administrativ, a Instituţiei Prefectului din Timişoara. Placa încredinţează eternităţii memoria eroilor martiri şi declară Timişoara primul oraş liber.

De un erou al Revoluţiei ne aduce aminte şi placa de pe strada Ungureanu nr.1 la Casa de Cultură a Judeţului Timiş – unde a fost împuşcat Csizmarik Ladislau – profesor de muzică.

La aceste placi comemorative se adauga si altele, din domeniul cultural literar sau artistic. Astfel, aşa ne readucem aminte de Szabolcska Mihály poet (1861-1930), placa se află pe str. Timotei Cipariu.

Clădirea Liceului Nikolaus Lenau, str. Gh. Lazăr a fost sediul Primăriei Sârbe în 1761, din 1794 a fost transformată în Teatru şi loc de distracţie. În 1870 sub Eötvös Jozsef, ministru regal maghiar pentru religie şi învăţământ general şi sub Küttel Karl, fost primar al oraşului, a fost înfiinţat un nou institut de învăţământ superior de stat – real, maghiar. Ca mărturie, avem placa comemorativă de pe clădire, în 1868, când Mihai Eminescu a fost în oraşul nostru ca sufleur al trupei de Teatru Mihail Pascaly.

Aceeaşi trecere prin oraşul Timişoara a lui Mihai Eminescu, dar în vizită la fratele lui Nicolae, o menţionează şi placa din Piaţa Libertăţii, pe clădirea Primăriei Vechi, placă semnată de Fundaţia „Sorin Titel” din Banat.

Un alt nume remarcabil al literaturii române este şi cel al lui Ioan Slavici, menţionat pe placa de pe str. Emanoil Ungureanu nr.1, Casa de Cultură şi Artă a Judeţului Timiş, clădire în care a fost elev între anii 1865-1867, placa este semnată de Inspectoratul pentru Cultură Timiş (1997).

Ca semn al neuitării apare şi placa scriitorului Ioachim Miloia (1897-1940) – erudit cărturar bănăţean, pe Bd. Tinereţii, loc în care a locuit în perioada 1930-1939.

Depărtându-ne de centrul istoric al oraşului, descoperim şi alte semne ale memoriei – casa în care a trăit o perioadă sculptorul contemporan Romul Ladea (1901-1970) pe Bd. 3 August 1919 (înspre Piaţa Traian), placa este semnată de Soc. ”Sorin Titel”.

Înspre Piaţa Traian, pe Bd. 3 Aprilie 1919, Direcţia pentru Cultură Timiş şi Uniunea Scriitorilor Timişoara readuc în memorie casa în care a trăit şi a scris poetul, traducătorul şi ziaristul Petru Sfetca (1919-1987).

Pe strada Gen.Praporgescu o altă placă memorială ne readuce în memorie faptul că acolo s-a născut Klapka György (1820-1892) – general al Revoluţiei maghiare din 1848-1849.

La intersecţia B-lui Republicii cu B-dul Ferdinand se înfiinţează în anul 1851 Liceul Piarist la propunerea inspectorului Vichentie Ivanovici Vidac, acesta a fost construit pentru a pregăti nu numai cadre preoţeşti, dar şi funcţionari de rang inferior şi mediu, pregătire ce avea loc în limbile română şi sârbă. După 1867 limba de predare va deveni limba maghiară. În 1947 liceul este desfiinţat; iar clădirea va reveni Institutului Politehnic Timişoara.

În ce priveşte minorităţile etnice ale oraşului, maghiarii readuc în memoria trecătorilor nume sonore ce, prin creaţia lor, au devenit nemuritori, astfel regăsim la intersecţia străzilor Lucian Blaga cu Bolyai Janos, plăci în diferite limbi ce amintesc originea Teoriei neeuclidiene, timişoreanul Bolyai János.

Comerciant de mărci poştale „Der Banater Philatelist” al oraşului în anul 1903 – o placă comemorativă îi este dăruită, fără însă a i se nota şi numele, aceasta pe strada Vasile Alecsandri nr. 8.

Pe strada Augustin Pacha la nr. 4 există sediul Episcopiei Romano – Catolice, înfiinţate iniţial la Cenad

În Piaţa Libertăţii se află Casa cu Atlanţi – loc în care există o placă comemorativă închinată Persidei Stoicovici Macri (1791-1849), de către Fundaţia ce-i poartă şi numele.

În Piaţa Unirii la nr. 5 se află sediul Uniunii Sârbilor din România, în curtea Uniunii se află bustul şi placa comemorativă a lui Miloş Crnjanski – scriitor, prozator. Textul este următorul: „În această clădire a funcţionat Şcoala Confesională Sârbă pe care a frecventat-o Miloš Crnjanski în perioada 1900-1904. Placa s-a montat cu prilejul a 100 de ani de la naştere de către sârbii din Timişoara, oct. 1993”.

Tot în Piaţa Traian pe o clădire declarată istorică „Schwartz Herman”, construită la 1829, naţionalizată în 1955 şi redobândită şi renovată de fam.Schwartz în 1999, mai găsim o placă cu un uşor aer comic „În această clădire a locuit mereu cel mai cinstit comerciant evreu, românii îi spuneau „Pita lui Dumnezeu”, iar călăii l-au jefuit până la ultimul leu şi restituirea…merge foarte greu”.

Un alt tip de placă găsim pe strada Măcieşilor ce evocă înfiinţarea primului cineclub din România, în 1956 ce l-a avut ca mentor pe Sandu Dragoş (1932-1980). Acest club a devenit un important nucleu cultural.

O altă importantă realizare, din domeniul medical ne este readusă în memorie cu ajutorul plăcii din str.Ghe.Lazăr, clădirea Spitalului Militar, placă ce prezintă prima anestezie cu eter din România, la 5 februarie 1847, la 112 zile de la premiera mondială efectuată în Statele Unite – Boston.

Revin la Piaţa Unirii, ce printr-o altă dală ne reaminteşte de faptul că acolo a fost forat un puţ în 1894 la adâncimea de 408 metri.

 
 

Bibliografie

1. Bradea, Maria, Iordache, Marin, Morodan, Ilie, Timiş. Monografie, Edit. Sport-Turism, Bucureşti, 1981, 248 p.

2. Buruleanu, Dan Nicolae, Medeleţ, Florin, Timişoara: Povestea oraşelor sale = La storia delle sue citá, Edit. Mirton, Timişoara, 2004, 255 p.

3. Cerović, Ljubivoje, Sârbii din România, Edit. Uniunea Sârbilor din România, Timişoara, 2005, 296 p.

4. Leşcu, Octavian, Curioziotăţi timişorene, Monitorul Primăriei Municipiului Timişoara, pag.13, Serie Nouă, Anul IV, Nr. 28, Martie 2005

5. Răceanu, Corina (coord.), Nadolu, Bogdan, Popov Codruţa, Strategia culturală a judeţului Timiş 2002-2005, Edit. Brumar, [f.l.], 2001, 117 p

6. www.primariatm.ro