O zi de sânge și foc
A fost greu să fac o selecţie de fragmente din Arhiva de Istorie Orală a Bibliotecii Centrale Universitare „Eugen Todoran” din Timişoara pentru această pagină de mărturii menită să surprindă atmosfera zilelor de început ale Revoluţiei din 1989 şi percepţia lor ulterioară. Fiind înregistrate la distanţe diferite faţă de evenimente, ele arată cum memoria renunţă treptat la amănuntele care dau reperele spaţiale şi temporale, extrem de importante în 1997, când răniţii şi victimele sunt încă preocupate să dovedească că a fost aşa cum povestesc, iar percepţia evenimentului e ca ansamblu, urcat din memorie în istorie şi generând istorie.
Fragmentele le-am selectat tocmai pentru a scoate în evidenţă acest balans între faptul trăit şi conturarea unui context mai larg, între emoţiile intense şi pline de derută şi spaimă ale momentului şi ruptura pe care Revoluţia a transformat-o în generare a unei lumi în care libertatea să recapete valoare. Cu preţul unor oameni răpuşi de dictatură, un sacrificiu nedrept şi tragic. Regimul comunist a dezvăluit în acele zile cât de puţin contează viaţa poporului pe care pretindea că îl slujeşte. Şi-a aservit instituţiile statului pentru a opri revolta. A încercat să ascundă crimele, să supravieţuiască cu orice preţ. Cei care nu renun- ţă niciodată la putere şi dispreţuiesc democraţia, mai au o singură soluţie. Cea pe care au aplicat-o în 1989. Cei care nu vor să ne întoarcem aici au nevoie să creadă şi să apere o lume liberă.
Interviul Aurorei Dumitrescu cu Daniel Vighi îl puteţi citi integral, la fel ca pe un alt interviu, cu Traian Orban, pe Lumilaintersectii.ro. Interviurile cu Marie-Jeanne Bădescu şi Alexandru Radovan vor apărea integral în cartea Simonei Adam, Timişoara lor, Timişoara noastră, aflată sub tipar la Editura UVT.
Click pentru articolul integral
Fragment din articolul publicat la paginile 16-17 în Revista Orizont, Serie nouă, Decembrie 2024, Nr. 12 (1712), Anul XXXVI